O poeta tare draga mie, Ana Blandiana, imi canta in seara asta un cantec “DE DRAGOSTE”:
Nu ma lasa, aseaza-mi-te-alaturi
Si tine-mi capul strans sa nu tresar
Cand somnul bont la care-s condamnata
Se-ascute, rasucindu-se-n cosmar;
Cuprinde-mi tamplele in palme-asa
Cum tii sa nu se verse un potir
Si pune-ti gura peste gura mea:
Inspira tipatul care-l expir,
Sa nu se-auda hohotul de plans
Ce-si hotaraste trupul meu contur;
Imbratiseaza-ma sa nu ma smulga
Valul de spaima care creste-n jur
Si duce totul, si in urma lui
Ramane doar moloz si ghilimele,
Si se chircesc bolnave si se sting
Si soarele si celelalte stele…
poeta tare draga mie, Ana Blandiana, imi canta in seara asta un cantec “DE DRAGOSTE”:
Nu ma lasa, aseaza-mi-te-alaturi
Si tine-mi capul strans sa nu tresar
Cand somnul bont la care-s condamnata
Se-ascute, rasucindu-se-n cosmar;
Cuprinde-mi tamplele in palme-asa
Cum tii sa nu se verse un potir
Si pune-ti gura peste gura mea:
Inspira tipatul care-l expir,
Sa nu se-auda hohotul de plans
Ce-si hotaraste trupul meu contur;
Imbratiseaza-ma sa nu ma smulga
Valul de spaima care creste-n jur
Si duce totul, si in urma lui
Ramane doar moloz si ghilimele,
Si se chircesc bolnave si se sting
Si soarele si celelalte stele…